Un documentar din seria „30 for 30” realizată de ESPN prezintă legătura dintre Pablo Escobar, temutul traficant de droguri din Medellin, și Andres Escobar, fotbalistul împușcat mortal pe străzile aceluiași oraș columbian după World Cup 1994.
„Columbia nu a existat în fotbal! Până când au apărut ei…”, spune bătrânul Francisco Maturana, de patru ori antrenor al naționalei. „Brusc, am început să avem bani să ținem cei mai buni jucători, nivelul a crescut și toată lumea se întreba: «Cum e posibil?». Apoi și-au dat seama: «Pablo Escobar e în spatele lor!»”, continuă cel care înainte să tragă pe el treningul cu A1 inscripționat pe piept a îmbrăcat tricoul alb-verde al lui Atletico Nacional timp de zece ani.
Fotbalul, drogul traficanților!
În fotbalul columbian, sărac și măcinat de probleme, au apărut oamenii cu bani. Adică traficanții de droguri. Pablo Escobar, mâna de fier a cartelului Medellin, avea două echipe: Medellin și Atletico Nacional. America de Cali era jucăria lui Miguel Rodriguez, șeful cartelului din Cali, iar Millionarios din Bogota ajunsese sub comanda lui „El Mexicano” Jose Gacha, bossul din Bogota. Într-un astfel de fotbal a apărut și Andres Escobar. Băiatul crescut pe străzile din Calasanz, la nici zece minute de mers pe jos de Estadio Anastacio Girardot, nu a avut copilăria tipică a jucătorului sud-american. Venea dintr-o familie care avea ce pune pe masă, iar școala se îmbina armonios cu fotbalul: „După ore, juca fotbal până seara. Putea să joace și patru meciuri consecutive, nu obosea niciodată”, spune Maria, sora mai mare a lui Andres.
Crime, pariuri și trofee
Sunt trei cuvinte care arată fața celui mai iubit sport din Columbia imediat ce traficanții de droguri au început să pună, ușor-ușor, stăpânire pe el. „Singurul mod de a legaliza sumele uriașe obținute era prin spălare de bani. Făceai încasări din bilete de câteva zeci de mii de euro și declarai câteva milioane. Plăteai un milion pentru un jucător și spuneai că ai dat trei milioane! Așa se făceau lucrurile”, explică Jaime, vărul lui Escobar. Sub controlul mafiei columbiene fotbalul a urcat amețitor. Atletico Nacional ajunsese să câștige Copa Libertadores, performanță unică în istoria Columbiei, iar echipa națională era invincibilă! Trei ani fără înfrângere înaintea Mondialului din America la care Pele îi vedea pe oamenii lui Maturana capabili să câștige trofeul: „E cea mai bună echipă din lume!”. Pe lângă performanțe, de care se bucurau din plin, și milioanele de dolari pe care le spălau cu ajutorul cluburilor pe care le aveau, fotbalul însemna și altceva pentru capii lumii interlope din Columbia. „Făceau pariuri între ei! Pablo îi spunea «Mexicanului»: «Fă-ți o echipă și vii la ferma mea și pariem». Și veneau cei mai buni jucători din America de Sud și ei puneau pariuri de milioane de dolari! Era distracția lor, dar fotbaliștii erau plătiți bine. Cum se termina meciul, se urcau în elicoptere și plecau cu banii în genți”, spune Jaime.
Moartea lui Escobar – mafiotul
„Când americanii au venit după Pablo, mi-am dat seama că e începutul sfârșitului”, povestește același Jaime. Columbia și Statele Unite încheiaseră un acord de extrădare, dar să-l prinzi pe Escobar nu era chiar cel mai simplu lucru. „El Patron” Pablo a început să atace și să elimine pe oricine îi stătea în cale. Procurori, politicieni, orice! Pe străzile din Medellin curgea mai mult sânge ca niciodată. În final, într-un moment în care acordul de extrădare a fost anulat în Parlamentul columbian, Escobar a decis să se predea. Nu înainte ca autoritățile să construiască un teren de fotbal în închisoarea în care liderul mafiei din Columbia voia – da, el și-a ales închisoarea! – să stea. Ca o dovadă a puterii sale, cu câteva luni înainte de startul Cupei Mondiale, Escobar a chemat toată echipa națională să joace un meci de fotbal pe terenul din „Catedrală”! „A ieșit un scandal monstru la nivel național și internațional, dar pun o întrebare: dacă te invită Don Vitto Corleone la masă, ce faci? Nu te duci?”, întreabă antrenorul Maturana. Andres Escobar n-a vrut să meargă, dar s-a supus majorității.
„El Patron” era încă în putere, dar urmau să fie ultimele sale momente de glorie. Apropiații povestesc: „Eram acasă când mi-a sunat telefonul. «Jaime, spune-i vărului tău că vin după el!»”. Autoritățile și traficanții au dat mâna pentru un scop comun: eliminarea lui Pablo Escobar! Singurul care avea însă puterea să o și facă era Carlos Castano, odată apropiat al lui Escobar, acum trecut de cealaltă baricadă. În a doua zi de decembrie din 93′ „El Patron” era omorât – misiunea lui Castano fusese îndeplinită.
Moartea lui Escobar – fotbalistul
Dacă la moartea lui Pablo Escobar Columbia a fost împărțită în două – unii în lacrimi, ceilalți ușurați de dispariția celui care a omorât mii de oameni -, la moartea lui Andres, toată Columbia a plâns. Nu trecuse nicio săptămână de la întoarcerea acasă a echipei naționale după un Mondial de-a dreptul groaznic. „Cu România, mingea refuza să intre în poartă. Apoi, a apărut Hagi cu acel gol incredibil”, își aduce aminte Valderama. „După meciul cu românii a apărut o presiune psihică neobișnuită pentru jucători. Mulți mafioți pariaseră sume importante pe o victorie a Columbiei și acum «mâna neagră» începea să își facă simțită prezența în echipă”. Amenințări cu moartea pentru jucători, teama acestora pentru siguranța celor de acasă și un autogol. Un autogol al lui Andres Escobar, fundașul pe care AC Milan îl voia cu orice preț! „Când a văzut autogolul lui Andres din meciul cu SUA, fiul meu mi-a zis: «Mami, o să-l omoare pentru asta!”, spune îndurerată Maria, sora lui Andres. Și așa au și făcut într-o noapte banală, la câteva zile de la întoarcerea columbienilor în țară. „I-am zis să nu iasă din casă, dar mi-a spus că trebuie să stea în fața oamenilor”. Andres Escobar a ieșit în club cu prietenii și la plecare a fost împușcat de șase ori. Mulți spun că totul a fost premeditat și că mafia îl urmărea. Dar cei din interiorul sistemului știu exact cum funcționează: „Pablo și Andres au fost asasinați de aceiași oameni! Carlos Castano și ai săi l-au omorât și pe Andres! Sigur, ei n-au pățit nimic, în închisoare a intrat un bodyguard. Asta este realitatea, indiferent dacă unii vor s-o accepte sau nu”, e mărturisirea șocantă a lui Jaime și care unește doi dintre cei mai cunoscuți oameni ai Columbiei.
50 de selecții în echipa națională a strâns Andres Escobar până la vârsta de 27 de ani, când a fost împușcat mortal în fața unui club din Medellin
44 de ani este vârsta la care a murit Pablo Escobar, el fiind omorât pe 2 decembrie 1993
„Prefer să fiu într-un cimitir din Columbia decât într-o închisoare din America”, Pablo Escobar
„Uneori, sunt precum Dumnezeu! Dacă spun că un om moare, el moare chiar în ziua în care zic”, Pablo Escobar
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER